22 iun.
Cursa globală pentru capacitate de calcul nu se mai joacă doar pe terenul energiei, terenurilor disponibile și vitezei de autorizare. Tot mai mulți investitori, dezvoltatori și operatori de
infrastructură digitală pun pe masă un al patrulea factor de decizie, unul care până acum a fost tratat ca risc secundar: expunerea climatică.
Acesta este mesajul central al celui mai recent raport publicat de First Street, firmă specializată în analiza riscului climatic, intitulat “18th Risk Assessment – Climate Risk in Global Data Center Markets“. Studiul analizează 97 de piețe de data center investibile la nivel global și ajunge la o concluzie greu de ignorat: riscul climatic nu mai este un scenariu de tip “ce s-ar putea întâmpla”, ci o variabilă deja integrată în performanța operațională a infrastructurii digitale actuale.
Conform raportului, aproximativ 54% din capacitatea globală de data center funcționează în piețe expuse unui stres climatic cronic (căldură extremă sau secetă), iar 79% se confruntă cu riscuri acute semnificative – inundații, vânt extrem sau incendii de vegetație. Practic, marea majoritate a infrastructurii digitale mondiale operează deja sub o formă sau alta de presiune climatică, fie ea graduală, fie episodică.
Diferența dintre cele două tipuri de risc este importantă din perspectivă financiară. Riscurile cronice erodează marjele prin costuri mai mari cu energia și apa și prin reducerea eficienței de răcire. Riscurile acute, în schimb, introduc volatilitate prin întreruperi de funcționare, costuri de reparație și creșterea primelor de asigurare. Ambele se reflectă, în cele din urmă, în stabilitatea veniturilor operaționale nete (NOI) și în condițiile de finanțare ale activelor.
România nu a intrat în analiza First Street — semn că piața locală de data center nu are încă masa critică de capacitate pentru a fi inclusă în radarul investitorilor instituționali globali. Cea mai apropiată piață analizată din regiune, Polonia, are nivelul de risc cronic (căldură/secetă) evaluat în banda 25-50%— un risc moderat, mult sub nivelul piețelor de top (Johor, Singapore, Marseille, Virginia), dar și peste cel al piețelor nordice cu cel mai scăzut risc (Stockholm, Oslo, Copenhaga). Practic, regiunea Europei Centrale și de Est se situează undeva la mijlocul clasamentului global — nici în zona de alertă, nici în zona de siguranță climatică maximă.
Cum se distribuie riscul pe regiuni
Datele din raport arată o hartă a riscului semnificativ diferențiată geografic.
La nivel de expunere cronică (căldură și secetă), regiunea Asia-Pacific se confruntă cu cea mai mare presiune – 89% din capacitate fiind expusă – urmată de America de Nord și Latină cu 50%, în timp ce Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) înregistrează 46%.
Tabloul se inversează parțial la riscurile acute (inundații, vânt, incendii). Aici, America de Nord și Latină conduce cu 86% din capacitate expusă, urmată de Asia-Pacific cu 60%, în timp ce EMEA rămâne cea mai puțin expusă regiune, cu 25%.
Raportul identifică și hub-uri specifice aflate simultan în zona de risc ridicat pe ambele dimensiuni: Johor (Malaysia), Singapore, Marseille și statul american Virginia se numără printre piețele cu cea mai mare expunere combinată, în timp ce orașe nordice precum Stockholm, Oslo sau Copenhaga rămân în partea de jos a clasamentului de risc, beneficiind de climă mai rece și acces la energie curată.
Concluzia autorilor este una cu implicații directe pentru strategia de investiții: unele dintre cele mai mari și mai rapide hub-uri de data center din lume se construiesc exact în zonele cu cel mai ridicat risc climatic, nu în cele mai sigure.
Europa, prinsă între ambițiile AI și obiectivele climatice
Dincolo de datele First Street, dezbaterea privind riscul climatic se intersectează direct cu o discuție mai amplă care a luat amploare recent la Bruxelles: poate Europa să-și atingă obiectivele de suveranitate tehnologică în AI fără să facă rabat de la angajamentele climatice?
Lex Coors, președintele European Data Centre Association, organizație care reprezintă în fața UE giganți precum Microsoft, Google și Amazon, dar și jucători europeni ca Digital Realty/Interxion , EdgeConneX și LCL Data Centers (Belgia) a declarat recent că rețeaua electrică europeană nu este încă pregătită să alimenteze data center-ele de nouă generație necesare pentru AI, iar reactoarele nucleare modulare mici nu vor fi disponibile la timp. În acest context, el a sugerat că discuția privind o eventuală revenire temporară la centrale pe gaz ar trebui cel puțin deschisă.
Comisia Europeană își propune să tripleze capacitatea de data center a blocului comunitar până în 2032, ca parte a planului “AI Continent Action Plan”. Problema, conform vocilor din industrie, este că expansiunea rețelelor, a capacităților de energie verde și a proiectelor nucleare avansate nu ține pasul cu acest ritm de creștere.
Pe de altă parte, oficiali din Comisie au transmis că data center-ele sunt binevenite în Europa doar dacă contribuie activ la tranziția energetică – susținând capacități regenerabile și recuperarea căldurii reziduale – iar organizații de mediu precum Greenpeace EU avertizează că extinderea capacității pe gaz ar însemna blocarea Europei într-o dependență energetică pe care încearcă deja să o elimine.
Tensiunea este reală și nu are, cel puțin pentru moment, o soluție simplă: competitivitate, suveranitate, sustenabilitate și viteză sunt patru obiective care, în acest moment, nu pot fi maximizate simultan.
Și în România?
Dacă în Vest discuția despre riscul climatic al infrastructurii digitale a ajuns deja pe agenda publică și investițională, în România conversația este, cel puțin pentru moment, mult mai timidă. După cum menționam și anterior, România nu a intrat în analiza First Street, însă cea mai apropiată piață analizată din regiune, Polonia, are nivelul de risc cronic (căldură/secetă) evaluat în banda 25-50%. Aceasta înseamnă un risc moderat, mult sub nivelul piețelor de top (Johor, Singapore, Marseille, Virginia), dar și peste cel al piețelor nordice cu cel mai scăzut risc (Stockholm, Oslo, Copenhaga). Practic, regiunea Europei Centrale și de Est se situează undeva la mijlocul clasamentului global — nici în zona de alertă, nici în zona de siguranță climatică maximă.
În România, nu există încă o presiune reală, la nivel de reglementare sau de piață locală, care să forțeze integrarea riscului climatic în deciziile de site selection pentru data center-e. Spre comparație cu piețele analizate de First Street – unde clima a devenit deja un criteriu de underwriting alături de costul energiei și conectivitate – în România tema rămâne, în mare parte, periferică în discursul public.
Totuși, lucrurile nu stau identic la nivelul jucătorilor mari din piață. Operatorii internaționali și marile companii de infrastructură digitală prezente local urmează, în linii mari, agenda globală a propriilor organizații-mamă: acces cât mai apropiat de 100% la energie verde, reducerea amprentei de carbon și raportare ESG riguroasă – nu neapărat ca răspuns la un risc climatic perceput local, cât mai degrabă ca parte a unor angajamente corporative globale și a cerințelor de finanțare și reglementare europeană (de exemplu, eticheta de sustenabilitate pentru data center-e pe care Comisia Europeană o dezvoltă în prezent).
Practic, în România se vede o discrepanță: presiunea climatică fizică, în sensul strict definit de First Street (căldură extremă, secetă, inundații, vânt), este încă redusă comparativ cu piețe precum Johor, Marseille sau Virginia – dar presiunea de conformitate și sustenabilitate, venită din direcția investitorilor și a reglementărilor europene, este deja prezentă și va continua să crească.
Pe termen mediu, pe măsură ce capacitatea de data center din regiune se va extinde — alimentată de cererea tot mai mare pentru servicii cloud și AI — este probabil ca tema riscului climatic să devină relevantă și pentru piața locală, nu neapărat din cauza unor evenimente meteo extreme imediate, ci pentru că finanțarea, asigurarea și valorizarea acestor active vor depinde tot mai mult de standardele climatice impuse la nivel european.
