25 mart.
Industria de Data Center pare că „duduie” la nivel global, alimentată de investiții de miliarde menite să satisfacă cerințe de computing și cognitive power ale marilor jucători din Cloud și AI. Fabricile și Centrele de Date AI înghit zeci de mii de cipuri, ceea ce pune o presiune uriașă pe producători precum Nvidia și se transformă într-un factor de încetinire a proiectelor. Pentru a securiza acest aspect, Amazon tocmai a semnat cu NVIDIA un contract pentru achiziția a peste 1 milion de procesoare până la finalul anului 2027.
Să fie, însă, doar acesta principalul obstacol în calea industriei? Alexandru Chiriță, CEO Electrica, are o perspectivă foarte interesantă într-un articol pe Linkedin asupra unei potențiale crize AI generate nu de lipsa de siliciu, ci de lipsa energiei și a accesului la rețea. Un subiect pe care, de altfel, îl vom aborda și la DataCenter Forum 2026.
” The world’s most capital-rich industry is being bottlenecked by the world’s most capital-starved one: the electric grid.”
Abordarea convențională a apetitului energetic al AI-ului o tratează ca pe o problemă de cerere: construim mai multe centrale, întindem mai multe cabluri. Această viziune este incompletă. Ceea ce observăm este o coliziune structurală între ritmul capitalului digital și ritmul infrastructurii energetice. Hyperscalerii pot alege locația, obține autorizațiile și construi un centru de date în 12–18 luni. O nouă linie de transport durează 7–12 ani. O centrală nucleară, 10–15 ani. Această neconcordanță temporală nu este doar un blocaj ce trebuie optimizat — este un risc sistemic care va redesena harta locațiilor unde se construiește AI, care rețele vor fi consolidate și care țări vor câștiga sau pierde următorul ciclu industrial.
Situația curentă este cunoscută în piață și, chiar dacă centrele de date nu reprezintă cel mai energofag sector, rămân industria cu cea mai mare creștere a consumului.
Cifrele momentului
- Capacitatea actuală: Consumul global de electricitate al centrelor de date a atins aproximativ 415 TWh în 2024 (~1,5% din cererea globală). Această cifră a crescut cu 12% pe an în ultimii cinci ani — de trei ori mai rapid decât creșterea cererii globale de electricitate.
- Traiectoria pe termen scurt: IEA estimează că acest consum se va dubla până în 2030, ajungând la 945 TWh (echivalentul consumului național al Japoniei). Energy Intelligence (Londra) estimează că pragul de 1.000 TWh ar putea fi atins chiar mai devreme, în 2026.
- Multiplicatorul AI: Facilitățile proiectate anterior pentru 6–12 kW per rack sunt acum proiectate pentru sarcini mult mai mari. Clusterele de antrenare AI necesită blocuri de putere dense, care trebuie asigurate integral de la început — un model diferit de creșterea graduală pentru care au fost proiectate rețelele electrice.
Presiunea pe „pipeline”
Peste 8,9 GW distribuiți în 105 proiecte europene vizează operaționalizarea până la finele anului 2026. Constrângerea nu este capitalul, nici terenul și nici măcar cipurile — ci capacitatea de conectare la rețea.
Alexandru Chiriță susține că ne aflăm în punctul în care „Infrastructura își întâlnește limitele”. Țări precum Irlanda, Germania sau Olanda se află deja în acest scenariu, fiind nevoite să încetinească avântul industriei de Data Center:
- SUA: Cererea va atinge 260 TWh în 2026. Proiecte din Virginia până în Texas sunt blocate deoarece rețelele și-au atins limitele.
- Irlanda: Cel mai extrem caz. Centrele de date consumă deja 21% din energia națională. Moratoriul de 4 ani (2021-2025) a transformat țara într-un laborator care arată ce se întâmplă când cererea digitală depășește infrastructura fizică.
- Germania & Singapore: Ambele se confruntă cu întârzieri masive sau au impus moratorii pentru a gestiona eficiența energetică.
Contextul Românesc: De la periferie la activ strategic
România se află într-un punct de inflexiune remarcabil. Aceleași constrângeri de rețea care blochează proiectele din Dublin sau Frankfurt ar putea deveni avantajul competitiv al României — dacă țara știe să își joace cărțile.
Avantajele noastre sunt reale:
- Diversitate energetică: Sursele curate (hidro, nuclear, eolian, solar) asigură peste 60% din electricitate. Nucleara oferă energia de bandă (baseload) pe care hyperscalerii o cer tot mai mult.
- Locație strategică: Podul digital între Europa de Vest și Marea Neagră, susținut de o forță de muncă IT de peste 200.000 de profesioniști.
- Extinderea rețelei: Planul de dezvoltare al Transelectrica (2024–2033) prevede investiții de ~1,9 miliarde euro. Noile reguli de alocare din 2026 sunt menite să accelereze conectarea marilor consumatori.
- Proiecte regenerabile: Peste 60 GW în proiecte aprobate — un rezervor uriaș de „electroni verzi”.
Provocările rămân însă majore:
- Fiabilitatea rețelei: Indicatorul SAIDI în România este de aproximativ 240 minute/an, mult peste cele 40–150 minute din Germania. Hyperscalerii cer o fiabilitate de 99,999%.
- Capacitatea de absorbție: Cei 60 GW aprobați depășesc capacitatea actuală a rețelei. Sunt necesari cel puțin 4 GW în stocare până în 2030.
- Viteza instituțională: În 2025, capacitatea IT a centrelor de date din România era de doar 77 MW (față de 4.260 MW în Germania). Scalarea necesită viteză de execuție, nu doar bani.
Întrebarea strategică
România nu concurează cu Dublin sau alte orase din zona FLAPD pentru piața data center. Se poziționează pentru piața de mâine: infrastructura nativă AI care are nevoie de energie curată, teren și simplificare la nivel de reglementări. Piețele saturate redirecționează sau vor redirecționa cererea către piețele emergent. România o poate absorbi, însă întrebarea pe care Alexandru Chiriță o are pentru liderii din energie nu este dacă centrele de date vor veni, ci dacă rețeaua, cadrul de reglementare și viteza noastră instituțională pot ține pasul cu oportunitatea care ne bate la ușă.
Citiți întregul text direct pe LinkedIn: Link către articolul lui Alexandru Chiriță
