Europa accelerează construcția unei infrastructuri AI la scară continentală, iar cifrele confirmă ambiția proiectului. După lansarea AI Innovation Package în 2024, care a extins rolul EuroHPC către suport complet pentru dezvoltarea de modele AI, UE are deja 13 AI Factories. În 2025, Comisia a ridicat mizele prin InvestAI, un plan ce urmărește mobilizarea a 200 de miliarde EUR (în mare parte investiții private), dintre care până la 20 de miliarde EUR reprezintă contribuția publică destinată gigafabricilor.

Împreună cu strategia Apply AI, Europa se apropie de un ecosistem de cel puțin 17 AI (giga)factories finanțate public/public-privat, peste care se suprapun proiectele private. Doar NVIDIA a anunțat recent un roadmap pentru construirea a 20 de fabrici AI în Europa, dintre care 5 gigafactories, ceea ce ridică totalul proiectelor active în Europa ale companiei la 22, cu încă 15 planificate de Nvidia până în 2030, potrivit  think tank-ului Centre for European Policy Studies (CEPS). (Vezi lista proiectelor Nvidia în Europa, aici.)

Pe plan local, la sfârșitul lunii noiembrie, guvernul României a aprobat memorandumul prin care Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor sunt mandatate să coordoneze implementarea proiectului Black Sea AI Gigafactory, un hub de AI și supercomputing în valoare de până la 5 miliarde de euro. Competiția pentru finanțare europeană este deschisă, autoritățile românești pregătesc deja propunerea oficială care va fi depusă în martie 2026.

Ce moment mai potrivit pentru a revedea premisele programului AI Gigafactory și a cântări planurile și șansele României?

De la AI Factories la AI Gigafactories: obiective, finanțare și perspective

În februarie 2025, vă spuneam că președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat InvestAI, inițiativa care includea un fond dedicat de 20 miliarde de euro pentru construirea de AI Gigafactories (AIGFs). Programul omonim propune construirea a cel puțin cinci astfel de „gigafabrici” – infrastructuri de calcul la scară uriașă, concepute ca extindere a programului AI Factories, capabile să antreneze modele de sute de trilioane de parametri prin integrarea a peste 100.000 de cipuri AI și a unor centre de date eficiente energetic și automatizate.

Prin InvestAI, alături de contribuțiile statelor membre, UE urmărește să ofere cercetătorilor, startup-urilor și industriei acces la o capacitate masivă de calcul, accelerând dezvoltarea modelelor AI avansate și întărind suveranitatea tehnologică europeană.

Costul estimat pentru o AI Gigafactory este de 3-5 miliarde de euro, finanțarea fiind împărțită între sectorul public și cel privat. Mai precis, contribuția publică poate acoperi până la 35% din CAPEX, prin Comisia Europeană și statele membre, în timp ce restul investiției și 100% din OPEX vin de la firme private și fonduri de investiții. La nivel european, finanțarea dedicată AI Gigafactories este deci distribuită astfel: 17% Comisia Europeană, 17% statele UE și 66% sectorul privat.

Programul AI Gigafactories este extinderea naturală a inițiativei AI Factories, finanțată prin EuroHPC cu aproape 2 miliarde euro. AI Gigafactories vor prelua acest model, dar la o scară industrială mult mai mare, creând infrastructura necesară pentru antrenarea modelelor avansate.

• Află mai multe informații despre RO AI Factory, prima fabrică AI din România: „Interviu Victor Vevera ICI: Ce resurse și servicii va oferi RO AI FACTORY și când va deveni operațională”.

Țările care intră în cursa pentru AI Gigafactories. Ce urmează?

În 2024–2025, Comisia Europeană a lansat procedura de „exprimare a interesului” pentru a evalua piața. Au fost depuse 76 de propuneri, acoperind 60 de situri din 16 state membre, și indicând intenții totale de investiții de peste 230 miliarde euro. Având în vedere volumul și complexitatea propunerilor, apelul oficial pentru AIGFs a fost amânat recent pentru 2026, în loc de finalul anului 2025, așa cum prevedea inițial calendarul programului.

Deși Comisia Europeană nu a dezvăluit oficial statele care au depus expresii de interes până la termenul limită din 20 iunie 2025 din motive de confidențialitate, câteva țări și-au anunțat participarea în mod public.  Printre acestea se numără România, Austria (Viena), Cehia (Praga), Spania (Mora la Nova), precum și Germania și Olanda, potrivit Data Center Dynamics.

Printre respondenții la apelul de exprimare a interesului se numără și operatori data center, companii telecom, furnizori de energie, parteneri tehnologici europeni și globali, precum și investitori. Potrivit Comisiei, cumulat, respondenții anticipează achiziția a cel puțin trei milioane de GPU-uri.

Apelul a fost lansat pentru a evalua interesul și a crea un registru neoficial de candidați. Între decembrie 2025 și începutul anului 2026, Comisia Europeană va discuta cu respondenții pentru a rafina propunerile: detalii tehnice, locație, specificaţii, plan de finanțare și sustenabilitate.

• Pe 4 decembrie 2025, Comisia Europeană a semnat un Memorandum de Înțelegere (MoU) cu Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții pentru a sprijini dezvoltarea și finanțarea AI Gigafactories.
• Ce urmează? Apelul oficial pentru propuneri va fi lansat în prima parte a anului 2026 (termen estimat de depunere a ofertelor: martie 2026).
• Gigafabricile AI vor fi operaționale până la sfârșitul anului 2028.

Ce planuri are România pentru Black Sea AI Gigafactory

Proiectul Black Sea AI Gigafactory propune instalarea a peste 100.000 de acceleratoare AI, în două etape: Faza I la Cernavodă și Faza II la Doicești, locații alese pentru avantajele lor energetice și de infrastructură digitală. Alimentată cu până la 1.500 MW de energie fără emisii, în principal nucleară, gigafabrica ar transforma România într-un hub strategic de supercomputing în Europa.

Cernavodă oferă alimentare directă din surse nucleare și conectivitate excelentă prin fibră optică și cabluri submarine, iar Doicești aduce avantajul unui „sit industrial cu potențial de co-localizare SMR, răcire hibridă şi integrare în reţeaua naţională de comunicaţii de mare viteză” (sursa ). Proiectul include și o componentă solidă de securitate cibernetică, susținută de expertiza acumulată prin prezența Centrului European de Competenţe în Securitate Cibernetică (ECCC) la București.

Memorandumul despre care vorbeam la începutul articolului, aprobat de guvern pe 27 noiembrie, îi pune la cârmă pe Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor, cu sprijinul Autorității pentru Digitalizarea României, pentru a coordona pregătirea, negocierile și cooptarea tuturor actorilor-cheie din mediul public, privat, academic și de cercetare, în vederea aducerii și implementării în România a proiectului Black Sea AI Gigafactory.

Ce mai aflăm din memorandum:

• Ministerul Energiei devine coordonatorul principal al proiectului și principalul responsabil pentru „problematica” centrelor de date, cu rolul principal în dezvoltarea și gestionarea politicilor legate de acest domeniu.
• România ar putea atrage fonduri suplimentare prin instrumente europene precum Fondul Consiliului European pentru Inovare, TechEU Scale-up, inițiativa „Campionii europeni din domeniul tehnologiei” a Grupului BEI sau garanția InvestEU.
• Gigafabrica va integra tehnologii avansate de eficiență energetică – de la răcire sustenabilă și energie regenerabilă prin PPA, până la reutilizarea căldurii și măsuri de reziliență a rețelei – pentru a respecta obiectivele climatice naționale și europene.
• Nu doar eficiența energetică contează în selecția proiectelor, ci și utilizarea responsabilă a apei și adoptarea principiilor de circularitate.
• România derulează un program amplu de investiții în energie nucleară, care include retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă (pentru extinderea duratei de viață cu încă 30 de ani), construirea Unităților 3 și 4 și dezvoltarea tehnologiilor nucleare avansate, precum reactorul modular de mici dimensiuni (SMR) NuScale de la Doicești.
• Gigafabrica va stimula competitivitatea prin capacități avansate de calcul pentru industrie, startup-uri, IMM-uri și cercetare, va crea locuri de muncă și va dezvolta competențe, iar prin dezvoltarea de coridoare transfrontaliere de fibră optică și servicii de calcul de încredere va consolida conectivitatea regională, completând infrastructura EuroHPC și promovând colaborarea interoperabilă între țări.

Ne bucurăm că, indiferent de „verdictul” european după etapa din martie 2026, România nu va pune proiectul pe pauză. Din contră, în cazul unui răspuns negativ, autoritățile sunt pregătite să-l recalibreze, să atragă investitori și să continue implementarea, cu sprijinul tehnic al Grupului Băncii Mondiale și al altor instituții financiare internaționale. Nu renunțăm la ambiția de a construi un hub AI regional – iar asta este poate cea mai bună veste din industrie cu care intrăm în 2026!

Boom-ul industriei globale de data center, alimentat de bugetele generoase ale hyperscalerilor și investitorilor mari, duce la creșterea constantă a costurilor de construcție. Analizele arată că deja dezvoltatorii se confruntă cu provocarea de a lucra cu un „preț final” imposibil de fixat din start.

Bugetele pentru centrele de date sunt din ce în ce mai greu de estimat pentru că prețurile materialelor oscilează, echipamentele critice au timpi de livrare de peste un an, tehnologiile noi vin cu costuri suplimentare și fiecare etapă a proiectului implică riscuri financiare.

Turner & Townsend a publicat la începutul lunii noiembrie raportul „Data Centre Construction Cost Index 2025-2026”, care oferă o imagine clară asupra stării reale a pieței. Acesta este în prezent singurul index dedicat exclusiv costurilor de construcție din industria centrelor de date, devenind astfel un reper esențial pentru investitori, dezvoltatori și operatori. Analiza lui ne ajută să înțelegem direcțiile în care evoluează piața și implicațiile pentru proiectele viitoare.

Liquid cooling vs. centrele de date tradiționale. Care sunt diferențele de cost

Potrivit raportului Turner & Townsend, costurile sunt în creștere, iar tranziția către sisteme de tip liquid cooling implică cheltuieli semnificativ mai mari comparativ cu centrele  de date tradiționale (sisteme de răcire pe bază de aer). În cifre, realitatea arată astfel: costurile de construcție pentru centrele de date cloud tradiționale au urcat cu 5,5% în 2025 față de anul trecut. Creșterea este însă una moderată față de saltul de 9% raportat în 2024, ceea ce înseamnă că piața începe să se stabilizeze, iar inflația medie din sectorul construcțiilor, de 4,2%, se simte mai puțin acut pe segmentul data center, pe măsură ce lanțurile locale de aprovizionare se dezvoltă și reduc presiunile de preț.

Situația este însă diferită pentru centrele de date care folosesc sisteme de răcire de tip liquid cooling, concepute pentru sarcini AI. În SUA, costurile de construcție pentru acestea sunt, în medie, cu 7-10% mai mari decât cele pentru centrele tradiționale, cu aceeași capacitate IT. Aceste centre high-density sunt mai complex de construit, integrează sisteme tehnice și de răcire mult mai scumpe, iar cererea pentru ele crește rapid în piețele din SUA, Marea Britanie, Europa și Asia de Est, pe măsură ce companiile caută să susțină workload-uri AI tot mai intensive.

Densitatea, rentabilă pe termen lung

Același raport Turner & Townsend arată că, tocmai datorită densității, centrele de date AI pot fi alegerea mai rentabilă pe termen lung. Acestea au deseori un design mai flexibil, ceea ce poate reduce costul proiectelor. Totodată, densitatea crescută permite reducerea amprentei clădirii, iar „mega campusurile” proiectate pentru rularea modelelor AI în mai multe clădiri interconectate aduc economii de scară semnificative.

Pe de altă parte, centrele de date cloud tradiționale necesită măsuri complexe pentru asigurarea continuității serviciului (măsuri tehnice de redundanță), ceea ce crește considerabil costurile de construcție și, pe termen lung, pe cele de operare.

Care este perspectiva dezvoltatorilor  

Cum apreciază dezvoltatorii situația din 2025? Aproape jumătate dintre respondenți au observat creșteri de 6-15% ale prețurilor de construcție, iar 21% spun că au depășit 15%. În plus, sub presiunea inflației, majoritatea (60%) anticipează noi majorări între 5-15% în 2026. 21% dintre respondenți sunt chiar mai pesimiști și cred că inflația va depăși 15% în anul următor.

Marile capitale europene urcă în clasamentele costurilor de construcție a centrelor de date, apropiindu-se de nivelul marilor orașe americane. Paris și Amsterdam ajung la 10,8 USD/watt, comparabil cu Portland, iar Madrid și Dublin depășesc orașe americane precum Atlanta, Phoenix și Columbus.

Te invităm să citești integral raportul realizat de Turner & Townsend, aici.

Centrele de date ale viitorului vor fi hibride

Potrivit McKinsey, deși în prezent trainingul AI este principala forță care crește dimensiunea și scara centrelor de date, viitoarele centre vor fi hibride, combinând workloaduri de training, inferență și sarcini cloud. Acestea ar putea depăși ca mărime chiar și facilitățile considerate mari în urmă cu doi ani.

În plus, astăzi, între momentul solicitării serviciilor și începerea construcției unui centru de date pot trece 12–36 de luni, în funcție de tip, design, dimensiune și locație. Optimizarea procesului de construcție poate scurta semnificativ acești timpi: de exemplu, o firmă americană de arhitectură a finalizat în doar 30 de zile, cu ajutorul unei platforme Agentic AI, designul unui centru de date de 929 mp în Colorado – primul proiect de acest tip conceput integral de inteligență artificială.

Astfel de inovații ar putea reduce timpul de construcție cu 10–20% și ar putea aduce economii similare la nivel de capital, reducând cheltuielile globale estimate la 1,7 trilioane USD până în 2030 cu până la 250 miliarde USD, conform analiștilor McKinsey.

Tot aceștia recomandă și câteva direcții principale care pot transforma modul în care sunt proiectate și construite centrele de date, dintre care amintim:

• Designurile trebuie să permită expansiunea în etape, modularizare și asamblare off-site.
• Soluțiile prefabricate și modulare reprezintă 40–60% din componentele unui centru de date, unele proiecte folosind până la 80–85%. Ele permit accelerarea construcției, reducerea muncii on-site și creșterea calității.
• Instrumentele de planificare generativă (generative scheduling) permit simularea a mii de scenarii pentru optimizarea resurselor și a secvenței de lucru, reducând timpul de livrare cu până la 20%.

Găsiți mai multe detalii în analiza McKinsey.

În concluzie, centrele de date ale viitorului vor fi din ce în ce mai costisitoare dacă constructorii nu vor apela la tehnologii inovative și nu vor adopta designuri scalabile și soluții modulare. Aceste practici permit dezvoltatorilor nu doar să reducă costurile, ci și să accelereze livrarea și să gestioneze mai bine complexitatea, pregătind infrastructura pentru cererea și cerințele tot mai mari generate de AI și cloud.

Cât consumă, de fapt, infrastructura care susține lumea digitală? De la rapoarte alarmiste la predicții optimiste, subiectul consumului energetic al centrelor de date a devenit o adevărată „zonă gri”. Circulă multe cifre, zvonuri, analize și „mituri” pe această temă: unii spun că AI va dubla sau tripla consumul global până în 2030, alții susțin că soluțiile verzi vor echilibra totul. Adevărul? E mai nuanțat decât pare și rămâne undeva la mijloc. Iar în rândurile următoare, îl căutăm printre cele mai relevante rapoarte și analize recente.

Perspectiva în patru scenarii a International Energy Agency (IEA)

Potrivit unui raport IEA, în 2024, centrele de date consumau aproximativ 415 TWh, adică 1,5% din consumul global de energie electrică, iar în ultimii cinci ani consumul lor a crescut cu 12% anual. Creșterea utilizării inteligenței artificiale va dubla consumul până în 2030, până la aproximativ 945 TWh, echivalentul a 3% din consumul mondial de electricitate. În intervalul 2024-2030, consumul energetic al centrelor de date va crește cu 15% pe an, de peste patru ori mai repede decât media altor sectoare.

Serverele AI vor fi principalul motor al creșterii consumului de energie global în centrele de date, acoperind jumătate din creșterea totală, în timp ce serverele clasice vor contribui cu 20%. SUA și China vor genera aproape 80% din creșterea consumului, cu +240 TWh (+130%) respectiv +175 TWh (+170%) până în 2030, urmate de Europa (+45 TWh, +70%) și Japonia (+15 TWh, +80%).

Însă acesta este doar Base Case-ul raportului IEA – scenariul de referință sau cel mai probabil scenariu luat în calcul de analiști. Agenția prezintă pe scurt și alte trei scenarii alternative, care iau în calcul evoluții diferite ale industriei:

• The Lift-Off Case: creștere accelerată a adopției AI, lanțuri de aprovizionare mai reziliente, flexibilitate sporită în amplasare și operare. Rezultat: extindere rapidă a centrelor de date. Consum energetic: >1.700 TWh în 2035, diferență față de Base Case: +45%. Pondere globală: 4,4% din consumul global de electricitate.
• The High Efficiency Case: Progrese semnificative în eficiența energetică la nivel de software, hardware și infrastructură. Rezultat: satisfacerea aceleiași cereri digitale/AI cu un consum global redus: ~970 TWh în 2035, economii față de Base Case: >15%. Pondere globală: 2,6% din consumul mondial de electricitate.|
• The Headwinds Case: adopție AI mai lentă, blocaje locale și lanțuri de aprovizionare tensionate, întârzierea dezvoltării centrelor de date. Rezultat: capacitate IT stabilă după 2030, creștere limitată, eficiența tot mai mare a echipamentelor. Consum energetic: ~700 TWh în 2035, pondere globală: <2% din consumul mondial de electricitate.

O mențiune importantă: un raport din martie 2025 al 4E TCP (program sub egida IEA), realizat de Radu Dudău (președinte Energy Policy Group) și Vlad Coroamă (fondatorul Centrului Roegen pentru Sustenabilitate din Elveția), arată că în 2023 centrele de date au consumat 300–380 TWh la nivel global (fără activitatea din criptomonede), iar până în 2030 se estimează un consum de 600–800 TWh, reprezentând 1,8–2,4% din cererea globală de energie electrică. Potrivit autorilor, consumul global nu va ajunge la 900 TWh în cinci ani din cauza AI-ului, deoarece în acest scenariu ar fi necesare investiții de 9.000 miliarde USD doar în CAPEX, plus costuri operaționale. Scenariul cel mai realist fiind unul cu investiții între 2.000 și 3.000 miliarde USD în următorii 5 ani.

În același raport găsești și un tabel ce sintetizează majoritatea studiilor care estimează consumul de energie la nivel global al centrelor de date, dar și un tabel cu studiile despre consumul global de energie al AI. Citește raportul integral, aici.

Deloitte și impactul GenAI asupra consumului de energie

În 2025, centrele de date acoperă aproximativ 2% din consumul global de electricitate, echivalentul a 536 TWh, potrivit Deloitte. Totuși, consumul centrelor de date GenAI crește mult mai rapid, ceea ce ar putea duce la dublarea consumului global până în 2030, la aproximativ 1.065 TWh. Estimările variază în funcție de eficiența procesării și a AI: dacă optimizările nu se materializează, consumul ar putea depăși 1.300 TWh. Consumul critic pentru componente esențiale (GPU, CPU, stocare, răcire, rețea) ar putea să atingă 96 GW global până în 2026, dintre care operațiunile AI ar putea consuma peste 40%.

• Consumul anual al centrelor AI va ajunge la 90 TWh în 2026, de aproximativ zece ori mai mult decât în 2022. În primul trimestru din 2024, cererea suplimentară netă globală pentru AI a fost de ~2 GW, cu o creștere de 25% față de trimestrul anterior.
• Conform analiștilor Deloitte, dacă doar 5% dintre căutările zilnice globale ar folosi GenAI, ar fi necesar un consum zilnic de 3,12 GWh și anual de 1,14 TWh, echivalent cu energia utilizată de ~108.450 de gospodării din SUA.
• La nivel regional, centrele de date vor reprezenta 6% din consumul total de energie al SUA în 2026 (≈260 TWh), la fel și în China. În Marea Britanie, cererea de energie a centrelor de date ar putea crește de șase ori în decurs de un deceniu, în principal datorită AI.

Accesează analiza Deloitte completă, aici.

Abordarea McKinsey, cu focus pe Europa 

Cererea pentru centrele de date în Europa va exploda în următorii ani, crescând de la 10 GW în 2024 la 35 GW până în 2030, iar consumul de energie al industriei aproape se va tripla, de la 62 TWh la peste 150 TWh. Potrivit McKinsey, în acest ritm, centrele de date vor ajunge să reprezinte 5% din consumul total de energie al Europei, față de doar 2% în prezent, și vor genera 15–25% din noua cerere netă de electricitate a regiunii. Creșterea anuală medie a consumului electric va fi de 13% CAGR, iar majoritatea energiei necesare va proveni din surse verzi, conform angajamentelor marilor jucători din industrie. Găsești raportul McKinsey, aici.

Pentru mai multe informații despre situația europeană, te invităm să citești articolul nostru: Sunt centrele de date noul “inamic energetic” al Uniunii Europene?

Goldman Sachs Research: cererea globală de energie a centrelor de date va crește cu 165% până în 2030

Analiștii Goldman Sachs estimează că cererea globală de energie a centrelor de date va crește cu 50% până în 2027 și cu până la 165%, până la finalul deceniului, comparativ cu 2023. Mai precis, va crește de la aproximativ 55 GW în 2025 la 84 GW în 2027, atingând o capacitate online totală de circa 122 GW până în 2030. Ponderea AI în consumul energetic total al centrelor de date va ajunge la 27% în 2027, în timp ce cloud-ul va reprezenta 50%, iar workload-urile tradiționale 23%. Densitatea energetică a infrastructurii va crește și ea de la 162 kW/mp în 2025 la 176 kW/mp în 2027, pe fondul cererii mai mari pentru AI.

În Europa, în următorul deceniu, pipeline-ul de centre de date, de aproximativ 170 GW, ar putea genera o creștere de 10-15% a consumului de energie al regiunii, echivalent cu o treime din consumul total al acesteia. Citește integral analiza Goldman Sachs Research.

Cum evoluează consumul de energie data center la nivel național?

• În SUA, centrele de date au consumat 176 TWh în 2023 (4,4% din consumul național total), în creștere de la 58 TWh în 2014; cererea de energie s-a triplat în ultimul deceniu și ar putea acoperi între 325 și 580 TWh până în 2028, adică 6,7–12% din energia electrică totală a țării. (Sursa: The U.S. Department of Energy)
• În Marea Britanie, centrele de date folosesc circa 2,5% din energia electrică a țării, echivalentul a 5 TWh anual, iar până în 2030 consumul acestora ar putea ajunge la 22 TWh/an. (National Energy System Operator)
• În Irlanda, centrele de date acoperă aproximativ o cincime (20%) din consumul anual de energie, iar în zona Dublinului au reprezentat aproape jumătate (48%) din consumul de electricitate al orașului, în 2023. (Commission for Regulation of Utilities)
• În Germania, consumul anual de energie electrică al centrelor de date este de aproximativ 20 TWh și este estimat să ajungă la 38 TWh până în 2037. Principalii operatori de rețea prognozează că, până în 2045, acesta ar putea urca la 88 TWh.
• Centrele de date din Olanda consumă 3,7 miliarde kWh, adică 3,3% din energia electrică a țării, echivalent cu 13,32 PJ sau 0,44% din consumul total de energie al Olandei (3.024 PJ). 90% este energie verde. (Dutch Data Center Association)
• În Franța, consumul centrelor de date a crescut de la 3 TWh în 2019 la 10 TWh în 2022, reprezentând 2,2% din consumul total de electricitate al țării. Se estimează că până în 2050 acest consum va crește cu 74%, potrivit Aurora Energy Research.
• Potrivit firmei de consultanță DNV, centrele de date din Spania au consumat peste 6 TWh de energie în 2024, iar consumul este estimat să crească la aproximativ 12 TWh până în 2030 și să ajungă la 26 TWh în 2050, ceea ce reprezintă o creștere de peste 300% față de nivelul actual.
• Între timp, în România, centrele de date consumau în 2022 aproximativ 1,5 milioane MWh din totalul de aproximativ 50,518 milioane MWh utilizați la nivel național. Altfel spus, 2,3-2,5% din consumul național de energie electrică, în creștere față de 2,1% în 2019, potrivit estimărilor Tema Energy.

Dincolo de toate acest cifre, merită menționată și Directiva privind Eficiența Energetică (revizuită 2023), care estimează că la nivelul UE consumul centrelor de date va crește de la 76,8 TWh în 2018 la 98,5 TWh în 2030 (+28%), reprezentând aproximativ 3,2% din cererea totală de energie electrică din Uniune.

Deși pare că nu ne putem pune de acord în privința unui singur set de cifre și a unui scenariu unic de consum, devine tot mai clar că, pe măsură ce digitalizarea și dezvoltarea tehnologiilor AI accelerează, centrelor de date le revine un rol tot mai mare în mixul energetic național și global, iar gestionarea eficientă a consumului și investițiile în energie verde devin esențiale pentru un viitor sustenabil.

Centrele de date au fost un subiect important pe agenda RePatriot 2025  (2–5 octombrie, București), unde panelul „Romania Inteligent Digital Powerhouse – Date, Inteligență Artificială, Energie și Investiții pentru Viitor” a adus în prim-plan scenariul transformării României într-un hub digital regional.

Invitații – Mihai Manole (Managing Partner Tema Energy), Florin Furdui (Country Manager Portland Trust România), Nelu Mihai (antreprenor și inovator româno-american), Iulian Popescu (antreprenor în tehnologie, fost secretar de stat MCID) și Adrian Zuckerman (fost ambasador al Statelor Unite în România) – au analizat potențialul României de a deveni „o Elveție a datelor”, cauzele pentru care țara noastră nu reușește să atragă investitori străini în centre de date și AI, precum și pașii necesari pentru a deveni o destinație competitivă în acest domeniu.

Nevoia de leadership, viziune și strategie la nivel guvernamental

Mihai Manole a menționat, în cadrul discuției, că România are potențialul de a atrage proiecte data center de zeci de MW, însă pentru asta este nevoie de leadership și de stabilirea unui obiectiv national. El a povestit despre dialoguri avute cu reprezentanti ai operatorilor de hyperscale data center, potrivit cărora marile centre de date vor fi construite în Europa atunci când în SUA nu vor mai exista resurse suficiente de energie și terenuri.

Conform McKinsey, dintre cele 6–7 trilioane de dolari estimate ca investiții globale în centre de date in urmatorii 5 ani, 15% vor merge către Europa – iar întrebarea este cât din această cotă poate atrage România. Exemplele din alte state, precum Italia, care a creat o agenție dedicată pentru investiții în centre de date și a simplificat procedurile pentru investitori, arată direcția de urmat, potrivit reprezentantului Tema Energy.

Florin Furdui a subliniat că România se află într-un moment istoric și riscă să piardă oportunități majore din lipsă de viziune și strategie la nivel guvernamental. În timp ce AI-ul devine „noua electricitate” și motorul următorului salt economic, România rămâne codașa Europei la digitalizare, doar aproximativ 28% din populație deținând competențe digitale.

În plus, deși investițiile globale în AI și centre de date cresc într-un ritm accelerat, țara noastră se concentrează pe probleme imediate, în loc să adopte o strategie integrată. Furdui a dat exemplul Greciei, care a declarat infrastructura digitală drept obiectiv strategic prin lege și a creat un regim fiscal special pentru a atrage investitori. Pe tema energiei, Florin Furdui a atras atenția că în România problema principală nu este prețul spot al energiei, ci tarifele de distribuție.

Parcurile solare uriașe suprasolicită rețeaua națională. Este necesar un sistem energetic distribuit

Nelu Mihai a subliniat că soluția nu stă în marile centrale de energie solară care trimit energie în rețeaua națională, ci în construirea unui sistem energetic distribuit, în care centrele de date să fie conectate direct cu sursele de energie regenerabilă și cu rețele de conectivitate de mare viteză (400 Gb/sec).

Potrivit lui Nelu Mihai, deși România are energie regenerabilă în cantități mari, „dimineața importăm energie din Bulgaria, iar la prânz exportăm către Ungaria la prețul de 0 lei.” Totodată, în opinia sa, securitatea energetică este chiar mai importantă decât securitatea IT, iar România trebuie să construiască o infrastructură energetică modernă și descentralizată.

Exemplul premierului Greciei: „Așa se începe”

 „Prim-ministrul Greciei l-a întâlnit pe vicepreședintele Microsoft la un eveniment și a reușit să convingă compania să investească, deși țara nu avea potențialul și infrastructura României”, a adăugat Iulian Popescu. Potrivit acestuia, problema reală este absența curajului și a încrederii, dublată de lipsa unei viziuni strategice și a unei direcții clare. În plus, fondurile europene prin PNRR nu au fost valorificate corespunzător, iar instituțiile statului rămân reticente în a adopta tehnologii moderne din cauza birocrației.

„Ilie Bolojan sau președintele României trebuie să propună CEO-ului Microsoft proiecte de 10–20 MW. Așa se începe”, a precizat Nelu Mihai.

România nu își sprijină investitorii  

La rândul său, Adrian Zuckerman a punctat că principala barieră pentru investitorii americani este corupția și lipsa de încredere în guvern, justiție și instituții publice. El a criticat faptul că multe companii americane au fost descurajate sau chiar împinse să plece din România, în loc să fie sprijinite, și a atras atenția că infrastructura locală nu ține pasul cu evoluțiile globale: „În timp ce Japonia are trenuri magnetice, în România trenurile circulă mai încet decât acum 30 de ani.”

Din perspectiva sa, companiile străine evită să dezvolte centre de date în România pentru că nu găsesc garanții de stabilitate și predictibilitate. Țara are potențial, dar pentru a-l valorifica sunt necesare schimbări fundamentale care să ofere siguranță, încredere și un mediu economic sănătos, eliberat de corupție și de pierderile cronice ale companiilor de stat. Corupția, birocrația și ineficiența companiilor de stat, dintre care sub 10% sunt profitabile, frânează dezvoltarea economică și transmit un semnal negativ investitorilor.

Alte concluzii ale panelului RePatriot

Responsabilitatea nu trebuie să cadă exclusiv pe umerii guvernului. Mediul privat are datoria să fie mai activ și să investească masiv, fără a aștepta sprijin permanent de la stat. România are nevoie de investiții mari pentru a-și continua creșterea, iar AI și centrele de date pot deveni un pilon de dezvoltare economică similar sectorului IT, care deja contribuie cu 6–7% la PIB.

Pentru a atrage capital extern și a valorifica oportunitățile, sunt necesare facilități fiscale, simplificarea legislației, accelerarea liberalizării piețelor și investiții în infrastructură digitală și energetică. Doar printr-un echilibru între implicarea guvernului și inițiativa mediului de afaceri România poate să își transforme potențialul într-un avantaj competitiv real.

În cadrul panelului au fost anunțați și următorii pași ai inițiativei RePatriot: pe 11–12 decembrie va avea loc la Washington un eveniment bilateral major organizat în colaborare cu Alianța,  (https://www.alianta.org) care va reuni lideri politici, de afaceri și din societatea civilă, cu scopul de a consolida parteneriatul transatlantic. Totodată, RePatriot lucrează la un policy paper în care vor fi sintetizate ideile și soluțiile discutate în cadrul panelului și mesei rotunde RePatriot pe temele data center, AI și infrastructură digitală, document ce va fi adresat Guvernului României, pentru a sprijini transformarea țării într-un hub digital și energetic regional.

Între 7 și 9 septembrie a avut loc Platform Global 2025 în Antibes, Franța, un summit de referință dedicat liderilor care construiesc și finanțează infrastructura digitală la nivel global. Evenimentul a reunit executivi C-level din domeniile data center, cloud, edge și rețele, investitori, lideri tehnologici, factori de decizie și reglementare, experți imobiliari, specialiști în tranziția energetică, consultanți și analiști, oferind un cadru complet pentru a explora tendințele pieței și oportunitățile de creștere. Programul a inclus peste 100 de speakeri, conferințe și sesiuni de networking pe teme precum dezvoltarea AI-driven, strategii privind terenurile și energia, soluții energetice pe termen lung, fuziuni și achiziții, investiții sustenabile, riscuri geopolitice globale, quantum computing, piețe emergente, cerere și leasing, suveranitate cloud, modul în care inferența transformă peisajul edge și ultimele lecții învățate de hyperscaleri în domeniul liquid cooling.

Pe scurt, provocările și perspectivele industriei data center pot fi împărțite pe patru „fronturi”: energie, politică (reglementare), AI și sustenabilitate. Constrângerile de energie din regiunea FLAP-D fac ca proiectele să migreze acolo unde există blocuri mari de energie disponibilă. În plan politic, reglementările tot mai stricte și problemele locale care au apărut deja în unele piețe (restricții și împotrivire din partea autorităților/comunităților locale) pun presiune pe dezvoltatori. Deploymentul de AI la scară mare se întâmplă mai ales în America de Nord și China, iar sustenabilitatea rămâne importantă, dar în afara Europei nu primește încă același nivel de atenție.

Mai jos găsiți o sinteză cu câteva dintre ideile și concluziile cele mai relevante pentru industria data center din cadrul Platform Global 2025.

Investiții & creștere de piață

Potrivit Nicolei Hayes, director în cadrul Platform Markets, investițiile globale în centre de date au crescut cu 53% în acest an. Tomas Peshkatari (Global Infrastructure Partners / BlackRock) a explicat că această cerere va duce la o dublare a capacității în următorii 5 ani, cu o creștere anuală de 22%. În plus, contractele s-au extins la 10-15 ani, cu randamente de investiție de 8-9%. Pe fundalul acestor cifre, Wes Cummins de la Applied Digital a subliniat că SUA rămâne în fața Europei, unde găsirea terenurilor și energiei pentru proiecte noi e mult mai dificilă, în timp ce China construiește și scalează rapid infrastructura. „Este uriaș capitalul pe care îl cheltuim acum, chiar și pentru mine e șocant”, a afirmat Wes Cummins. Companii mai mici precum Nebius și Lambada Labs cresc și ele rapid, adaptându-se la cererea tot mai mare. Charles Antoine Beynet (DataOne) a adăugat că, dacă în SUA poți implementa 100 MW într-un an, în țări precum Franța, UK sau Germania procesul durează mult mai mult din cauza accesului dificil la electricitate și a reglementărilor stricte.

Provocări energetice și soluții

La capitolul energie, Nathan Luckey (Macquarie Group) a explicat că energia este mai verde în Europa, dar este mai predispusă la intermitențe și poate cauza blackout-uri, cum s-a întâmplat recent în Spania. Pablo Ruiz-Escribano (Schneider Electric) a adăugat că, deși energia e disponibilă, accesul la ea durează prea mult. Construirea de linii noi de transmisie poate dura până la 10 ani, potrivit lui Neil Cresswell (Virtus), care a adăugat totuși că, de exemplu, puterea centrelor de date se dublează în UK la fiecare 5 ani, de la 100 la 250, la 500 MW. Richard Bienfait de la Stack Emea a remarcat că energia costă mult mai mult în Europa decât în SUA, ridicând întrebarea „de ce să construim aici?”. Sean James (Microsoft) a explicat că centrele de date tind să se dezvolte în clustere în anumite regiuni, necesitând cantități uriașe de energie, iar calitatea energiei poate fi afectată dacă o sarcină mare se oprește brusc.

Pe partea de soluții, Ash Evans de la Google a precizat că vor apărea locații cu costuri mai mici pe măsură ce monetizarea AI evoluează, și că gigantul tech preferă să controleze tot ce ține de MEP (sisteme mecanice, electrice și instalații sanitare), chiar dacă leasingul rămâne o opțiune. Printre soluțiile discutate se numără generatoarele, pentru a prelua sarcina de pe rețea, bateriile (ex: Tesla Megapacks – xAI DC) și software specializat pentru eficientizarea utilizării energiei. Un exemplu în acest sens este chiar Google, unde, în medie, doar 66% din puterea contractată este folosită efectiv, potrivit lui Ash Evans.

Centrele de date pot accelera accesul la energie atunci când nu există o conexiune standard la rețea prin mai multe strategii. Potrivit McKinsey acestea sunt următoarele:

• alegerea unor locații noi cu timp mai scurt până la conectare (ex. orașe emergente, provincii precum Aragon);
• valorificarea infrastructurii existente (ex. site-uri industriale abandonate, foste centrale pe cărbune, parcuri industriale);
• construirea de capacități proprii de generare și microgrids on-site (ex. centrale pe gaz, reactoare modulare mici);
• accelerarea dezvoltării capacităților energetice împreună cu furnizorii (ex. PPAs, investiții comune în rețea, repornirea sau extinderea duratei de viață a centralelor nucleare/pe gaz/pe cărbune).

Analiza McKinsey mai arată și că operatorii data center explorează tot mai mult opțiuni behind-the-meter (BTM) pentru a-și asigura energia direct de la sursă. Acestea sunt:

• Energie solară și eoliană: variabilitate mare din cauza intermitenței, dar compatibile cu obiectivele de sustenabilitate; necesită capacitate de stocare și suprafețe mari de teren. Ar putea fi o soluție fezabilă pe termen lung (după 2030) dacă vor scădea costurile de stocare.
• Hidro: variabilitate sezonieră (producție redusă în sezonul uscat), oportunități limitate de construcție lângă baraje, costuri suplimentare de conectivitate.
• Gaz natural: variabilitate controlată (poate fi oprit când nu este necesar), proximitatea sursei esențială pentru minimizarea investițiilor în transport; sustenabilitatea pe termen lung rămâne discutabilă, deși tehnologiile Carbon Capture and Storage (CCS) mai ieftine ar putea compensa.
• Nuclear (SMR): fiabilitate ridicată, zero emisii de carbon, cea mai promițătoare opțiune BTM, dar realist abia după 2030.

Concluzie: fezabilitatea BTM până în 2030 este limitată, depinzând de scăderea costurilor pentru stocare și CCS; pe termen lung, energia nucleară are cele mai mari șanse să fie soluția dominantă.

În prezent, cele mai ieftine microgriduri on-site, din perspectiva Levelized Cost of Energy (LCOE), sunt bazate pe generatoare pe gaz. Totuși, în majoritatea cazurilor, energia din rețea rămâne mai ieftină decât microgridurile, diferențele depinzând de tehnologie și de țară. În plus, colaborările dintre companiile de energie și operatorii de centre de date devin tot mai frecvente.

Potrivit McKinsey, operatorii de centre de date pot valorifica oportunitățile oferite de companiile de energie pentru a genera venituri suplimentare de 2–4%. Practic, centrele de date devin astfel actori activi în gestionarea rețelei, nu doar consumatori, contribuind la stabilitate și eficiență energetică. Aceasta se poate realiza prin mai multe mecanisme:

• Peak Shaving & Load Levelling: ajustarea consumului de energie pentru a reduce vârfurile de cerere care suprasolicită rețeaua, a maximiza captarea energiei solare și a folosi eficient capacitatea în perioadele cu cerere redusă;
• Frequency Regulation – centrele de date pot crește sau reduce rapid alimentarea pentru a menține frecvența rețelei stabilă (50/60 Hz) în cazul evenimentelor neprevăzute;
• Voltage Control – gestionarea puterii reactive pentru menținerea tensiunii aproape constantă, pe fondul creșterii volatilității;
• Price Arbitrage – cumpărarea și vânzarea de energie în funcție de variațiile prețului pe oră sau pe minute, optimizând costurile și evitând taxe suplimentare în orele de vârf.

Locații, reglementări & piețe

Pe lângă accesul imediat la energie și obținerea rapidă a autorizațiilor de construcție, este la fel de important și designul flexibil al centrului de date, care permite adaptarea la cererea viitoare. Eric Boonstra (Kevlinx Data Centers) a subliniat că alegerea locațiilor este dictată în primul rând de clienți. Astfel, orașe precum Bruxelles sunt sub-aprovizionate și vor atrage în curând noi investiții în centre de date, în timp ce huburi consacrate precum Frankfurt și Amsterdam se confruntă cu provocări legate de energie. Milano, deși pare deja saturat, are potențialul de a depăși Amsterdam dacă tendința actuală de creștere se menține. Amine Kandil (N+One Datacenters) anticipează viitoarele mari dezvoltări din industrie în Nordul Africii, în special în Maroc, iar Umberto Sordino (EAE) a menționat creștere puternică în țările nordice, Grecia, India și Filipine. Dan Thomas (GreenScale) a afirmat că țările nordice și Portugalia oferă energie ieftină și cele mai noi rețele, deși timpul de acces la energie rămâne mare, dar se va îmbunătăți. Oliver Schiebel (hscale) a punctat importanța de a avea multe site-uri bune din care să aleagă clienții, iar Robert Bath (FoundDigital DS) a adăugat că designurile de tipul 2N redundant power paths vor deveni tot mai des întâlnite.

• Potrivit McKinsey, strategia geografică a centrelor de date din Europa se schimbă odată cu creșterea cererii pentru AI și lipsa de energie în orașele Tier 1 și Tier 2. Dezvoltarea se va muta către orașe Tier 3, provincii noi și zone din jurul hub-urilor Tier-1.
• Noile locații trebuie să respecte criterii precum costul și tipul energiei, conectivitatea, latența, poziționarea față de AZs (Availability Zones) și nivelul de suport al ecosistemului local.
• Timpul tipic pentru acces la energie: peste 5 ani în orașele Tier-1, 3–5 ani în orașele secundare și 2–3 ani în locațiile emergente.

Design, flexibilitate & tehnologie de răcire

Potrivit experților prezenți la Platform Global 2025, deși centrele de date sunt dezvoltate adesea pe baza cererii, o parte importantă este construită speculativ, datorită importanței factorului time-to-market, ceea ce face ca riscurile financiare și ipotezele de design să fie cruciale. Safi Farooqui (Brookfield Asset Management) a atras atenția asupra importanței sistemelor hibride de răcire și a modului în care se construiesc centrele de date cu densitate mare. Pablo Ruiz-Escribano (Schneider Electric) a subliniat că acesta s-a schimbat complet față de ultimii 30 de ani: centrele de date fac parte acum din rețea, spațiile albe au impact asupra spațiilor gri, iar deficitul de talente pentru design, construire și operare rămâne o provocare.

Wes Cummins ne-a oferit și un exemplu pentru a înțelege mai bine modul în care flexibilitatea devine esențială. Primul data center Applied Digital folosea 100% liquid cooling și 25% răcire pe bază de aer, pe când acum compania proiectează clădiri cu mix flexibil, de până la 50% răcire pe bază de aer. Vincent Barro (Schneider Electric) completează acest tablou evidențiind că sistemele DCIM devin tot mai mult adevărați copiloți, care folosesc AI pentru a automatiza operațiuni și a optimiza consumul. Reprezentantul Schneider a pus accentul și pe importanța pe care o capătă dezvoltările de microgrids. Tom Kingham (CyrusOne) consideră că în viitorul apropiat vom avea nevoie de centre de date de 600 sau chiar 800V, pe când Andy Hayes (Polar) a vorbit despre creșterea cererii pentru Neocloud și colocare AI, mai ales in industria farmaceutică.

Cerere AI & leasing

Centrele de date pentru AI, precum cele Neocloud, se construiesc deja în mare parte în Europa. Cererea pentru AI este uriașă și reală, nu e doar un hype, iar rata de adopție crește rapid, afirmă Christina Mertens (Virtus). Potrivit acesteia, în paralel, modul de închiriere al spațiului în centrele de date s-a schimbat: de la contracte flexibile de câțiva ani pentru câteva rack-uri sau 1 MW într-un centru mare, s-a ajuns la închirierea de etaje întregi sau chiar a întregului site de către un singur client, cu contracte mai ferme și mai lungi. În plus, cu cât centrul de date este mai personalizat pentru client, cu atât relația și angajamentul devin mai puternice.

• Cererea globală pentru centre de date se va tripla până la un minim peste 180 GW.
• Până în 2030, workloadurile AI/ML și HPC vor reprezenta 71% din total, iar GenAI va crește de la 14% în 2025 la 40%.
• Potrivit McKinsey, deși până în 2030 sunt anunțate creșteri semnificative de capacitate, după 2027 oferta ar putea rămâne sub nivelul cererii estimate. În Europa, diferența poate ajunge la 10 GW.
• Acest decalaj va pune presiune pe rețelele de energie din regiunile cheie, dar în același timp va deschide oportunități pentru apariția de noi hub-uri și pentru intrarea unor jucători noi pe piață.
• McKinsey estimează că Europa va concentra aproximativ 15% din volumul de workload până în 2030, mare parte fiind generată de serviciile de inferență AI.

Platform Global 2025 a arătat că centrele de date nu mai sunt doar infrastructură: sunt laboratoare ale inovației, unde energia, tehnologiile AI și strategiile inteligente de dezvoltare decid cine va domina următorul val digital.

Raportul „Annual Outage Analysis 2025” realizat de Uptime Institute arată că industria DataCenter se confruntă cu un paradox. Deși frecvența generală a întreruperilor și nivelul de gravitate raportat scad pentru al patrulea an consecutiv, impactul  financiar și reputațional al acestora devine tot mai grav. În 2024, mai bine de jumătate (54%)  dintre organizațiile chestionate au declarat că ultima lor întrerupere/defecțiune serioasă a depășit pragul de 100.000 de dolari, iar una din cinci a raportat pierderi de peste 1 milion de dolari.

Cum au arătat cu adevărat ultimii ani pentru operatorii de centre de date când vine vorba de întreruperi operaționale? Dincolo de grafice și statistici, fiecare procent ascunde povești reale – incidente mediatizate și pierderi financiare majore, care demonstrează cât de fragil poate fi echilibrul între disponibilitate și blocaj.

Energia, „călcâiul lui Ahile” în industria data center

Chiar dacă doar 9% dintre incidentele raportate în 2024 au fost încadrate ca fiind serioase sau severe – cel mai mic nivel consemnat vreodată de Uptime – energia rămâne „călcâiul lui Ahile” în centrele de date, generând peste jumătate (54%) dintre întreruperile cu impact major. Cifrele devin și mai relevante când le punem lângă cazuri reale – să analizăm câteva exemple concrete.

În octombrie 2023, o defecțiune a sistemului de distribuție electrică dintr-un centru de date Microsoft din Olanda a provocat o întrerupere de aproape două ore, după ce trecerea de la rețeaua publică către generatoarele de rezervă a eșuat parțial. Incidentul a afectat servicii esențiale Azure – de la App Service și SQL DB la stocare și mașini virtuale – iar aproximativ 1% din rackuri au rămas fără curent. Recuperarea completă a durat până la orele serii, unele conturi de stocare fiind afectate mai multe ore, cu impact direct asupra clienților și serviciilor critice dependente de acestea. Microsoft nu a făcut publice detaliile despre impactul financiar al acestei întreruperi.

Citiți articolul „Penele de curent, o provocare majoră pentru centrele de date” pentru a explora câteva dintre soluțiile și măsurile de prevenție recomandate operatorilor. 

Facilitățile de răcire, rețeaua și IT-ul – următorii mari factori de risc

Raportul Uptime Institute arată și că, în spatele energiei, vin din urmă sistemele de răcire (13%), rețeaua (12%) și sistemele IT (11%), confirmând că infrastructura critică rămâne vulnerabilă tocmai în punctele unde ar trebui să fie cea mai puternică.

Știm deja, canicula nu e cel mai bun prieten al operatorilor data center. Să ne amintim cum, în iulie 2022, centrele de date din Londra ale Google și Oracle  au fost afectate de o val de căldură record, cu temperaturi de peste 40 °C, care a provocat probleme la sistemele de răcire. Primul anunț la Oracle despre incident menționa că „temperaturile nerezonabile” au afectat echipamentele cloud și de rețea din centrul său din sudul Londrei, generând întreruperi pe durata zilei și impactând clienții. La rândul său, ca măsură de protecție, Google a oprit parțial serviciile cloud pentru câteva ore, pentru a preveni deteriorarea echipamentelor și întreruperi prelungite, afectând un număr mic de utilizatori și provocând indisponibilitate temporară pentru servicii precum web-hostingul WordPress în Europa.

Un incident mai puțin obișnuit a fost povestit recent de către Rick Bentley, fondatorul companiilor Cloudastructure și Hydro Hash, care deține un centru de date de tip crypto mining alimentat cu energie hidro. Acesta a avut loc în Montana, SUA, unde centrul de date „a înghețat complet peste noapte”.  Aici problema a fost, din contră, scăderea rapidă a temperaturii de la -6°C la -34°C în mai puțin de 24 de ore. Bentley a subliniat că, deși echipa credea că este pregătită, combinarea frigului extrem cu o pană de curent a făcut incidentul inevitabil.

Infrastructurile IT complexe înseamnă întreruperi mai frecvente

Spuneam mai sus că, în 2024, aproape un sfert dintre întreruperile cu impact major au fost cauzate de probleme IT și de rețea – o tendință explicabilă prin complexitatea tot mai mare a infrastructurilor și riscurile asociate configurărilor incorecte. Datele Uptime Institute  confirmă: cele mai frecvente cauze ale întreruperilor legate de serviciile IT sunt problemele de rețea și conectivitate (30%), sistemele IT și software-ul (23%), întreruperile de curent (18%), serviciile IT terțe, cum ar fi cloud public sau SaaS (8%), și problemele de răcire (7%).

Un caz reprezentativ este incidentul din 20 iulie 2025, care a avut in prim-plan Alaska Airlines. Acesta ilustrează faptul că daunele majore nu sunt doar financiare, ci și de reputație. Compania aeriană din SUA a suferit o defecțiune critică la nivel de hardware în centrele sale de date, ceea ce a dus la suspendarea tuturor zborurilor timp de aproximativ trei ore, între orele 20:00 și 23:00 PT. Problema a afectat operațiunile principale de zbor și a avut repercusiuni și asupra filialei Horizon Air. Ca urmare, pe 21 iulie, datele FlightAware arătau că 7% din zboruri (66) au fost anulate, iar alte 12% (110) au înregistrat întârzieri, ceea ce a dus la aglomerarea aeroporturilor și confuzie în rândul pasagerilor. Defecțiunea hardware ar fi fost produsă de o componentă furnizată de terți, compania precizând că lucrează împreună cu acest furnizor pentru a remedia problema.

Întreruperile operaționale cauzate de erori umane, în creștere

În 2025, întreruperile cauzate de erori umane au crescut, cu 10 puncte procentuale față de 2024, cauza cea mai frecventă fiind nerespectarea procedurilor, posibil amplificată de creșterea rapidă a industriei și lipsa de personal. Investițiile în instruirea angajaților și suportul operațional în timp real pot reduce riscurile. Uptime Institute arată că, în ultimii trei ani, principalele cauze ale erorilor umane majore au fost, pe lângă nerespectarea procedurilor (58%), și procesele greșite urmate de personal (45%), lipsa personalului (18%), mentenanță preventivă insuficientă (16%) și omisiuni în proiectarea centrului de date (14%).

În loc de concluzie 

Pe măsură ce infrastructura data center devine tot mai complexă și interconectată, riscurile operaționale se diversifică și sunt mai costisitoare. Chiar și infrastructura proiectată să fie robustă poate fi vulnerabilă la condiții extreme sau la erori de configurare, ceea ce subliniază importanța unei strategii integrate de prevenție.

Pentru a reduce riscul de întreruperi în centrele de date, sunt esențiale mai multe măsuri complementare: sisteme redundante de alimentare (generatoare și UPS-uri) pentru funcționarea fără întreruperi a hardware-ului; întreținere și testare regulată, sprijinite de monitorizare și analiză predictivă; failover către site-uri mirror pentru redirecționarea rapidă a traficului; planuri de recuperare în caz de dezastru cu checklist-uri și exerciții periodice, dar și instruirea personalului pentru reducerea erorilor umane.

Intră România în cursa pentru AI? În iunie, Autoritatea pentru Digitalizarea României anunța candidatura țării noastre pentru găzduirea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte europene din domeniul inteligenței artificiale, Black Sea AI Gigafactory. Acesta ar putea atrage o investiție de aproximativ 5 miliarde de dolari și are potențialul de a transforma România într-un hub strategic pentru calculul de înaltă performanță în Europa.

Proiectul implică instalarea a peste 100.000 de acceleratoare AI în două locații: Cernavodă (Faza I) și Doicești (Faza II), selectate mai ales pentru avantajele lor energetice. Mai precis, infrastructura va fi alimentată de un mix energetic sustenabil, de până la 1.500 MW, bazat în principal pe energie nucleară cu emisii reduse de carbon.

Însă aceasta este doar una dintre oportunitățile generate de inițiativa europeană AI Factory/AI Gigafactory, (https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/policies/ai-factories) finanțată de Comisia Europeană prin European High Performance Computing Joint Undertaking (EuroHPC JU), adică organismul responsabil de dezvoltarea și coordonarea infrastructurii de calcul de înaltă performanță la nivel european.

În continuare, explorăm celelalte oportunități, componente și elemente cheie incluse în strategia europeană pentru AI.

Un „CERN pentru AI”. Ce este inițiativa AI Factory/AI Gigafactory?

AI devine o miză strategică pentru Europa, iar prin AI Factory/AI Gigafactory, Comisia Europeană face un pas hotărât spre consolidarea poziției UE pe harta globală a tehnologiei. Așa-zisa inițiativă este de fapt un set amplu de măsuri cu obiectiv complex: reducerea dependenței de infrastructurile americane și chineze și asigurarea accesului gratuit la putere de calcul pentru startup-uri, IMM-uri și cercetare. În locul unei Europe care consumă tehnologie, se conturează una care o creează, o controlează și democratizează accesul la resurse de calcul de înaltă performanță (HPC), stimulând totodată un ecosistem european competitiv în domeniul AI.

Prin AI Continent Action Plan, (https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/factpages/ai-continent-action-plan) Comisia Europeană accelerează dezvoltarea unei infrastructuri solide pentru AI în Europa, prin trei piloni principali: AI Factories, AI Gigafactories și Cloud and AI Development Act.

Pe de o parte, AI Factories au ca obiectiv antrenarea și optimizarea modelelor AI, beneficiind de un buget de 10 miliarde de euro alocat pentru perioada 2021–2027. AI Gigafactories, de patru ori mai puternice decât AI Factories, sunt concepute pentru dezvoltarea modelelor AI complexe și beneficiază de finanțare de 20 de miliarde de euro prin InvestAI. În paralel, Cloud and AI Development Act are ca scop stimularea cercetării în infrastructuri sustenabile și atragerea de investiții, urmărind triplarea capacității data center din UE în următorii 5-7 ani.

Timeline și context:

• Ianuarie 2024 – AI Innovation Package: UE include AI Factories pe lista priorităților strategice și pornește investiții prin Horizon Europe și Digital Europe.
• Februarie 2025 – InvestAI, un program de 200 mld. euro pentru investiții în AI, din care 20 mld. merg spre AI Gigafactories. Sunt încurajate parteneriatele public-private.
• Aprilie 2025 – AI Continent Action Plan: UE își trasează planul pentru rețeaua de AI Factories și dezvoltarea AI Gigafactories eficiente energetic, integrate în mari centre de date, inspirate de modelul CERN.

Care sunt obiectivele pe termen scurt și mediu?

În perioada 2025–2026/2027, Uniunea Europeană are în plan pași concreți pentru a consolida infrastructura AI prin inițiativa AI Factory/AI Gigafactory:

• Cel puțin 13 AI Factories vor deveni operaționale.
• Vor fi lansate mai multe Antene AI („Antennas”) – puncte de acces regionale care vor permite utilizatorilor să se conecteze de la distanță la resursele AI de mare putere.
• Vor fi achiziționate și instalate cel puțin 9 supercomputere AI de ultimă generație, distribuite în mai multe regiuni ale UE.
• Vor fi create până la 5 AI Gigafactories, fiecare dotată cu peste 100.000 de acceleratoare AI și gândită pentru performanță maximă: consum eficient de energie, rețele rapide, lanțuri de aprovizionare sigure și procese automatizate cu ajutorul AI.

Proiectele de AI Factory au fost deja selectate. Care sunt țările care le găzduiesc

Până acum, EuroHPC JU a ales 13 proiecte AI Factory, în două etape, pregătind terenul pentru viitorul inteligenței artificiale în Europa.

Într-o primă fază, în decembrie 2024, au fost desemnate primele șapte consorții, care reunesc 15 state membre (printre care și România) și 2 state participante. Fabricile de AI urmează să fie construite în Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Spania și Suedia. Investiție estimată: 1,5 miliarde de euro (fonduri UE și finanțare națională):

1. BSC AI Factory (Spania, Barcelona): inițiativă a Spaniei, Portugaliei, Turciei și României. Dezvoltă infrastructură AI pentru industrie, administrație, IMM-uri și startup-uri, axată pe sănătate, energie și agricultură. Include upgrade-ul supercomputerului MareNostrum 5 și o platformă experimentală pentru tehnologii noi.
2. IT4LIA (Italia, Bologna): infrastructură AI bazată pe supercomputerul LEONARDO, susține sectoarele agroalimentar, securitate cibernetică și producție. Italia colaborează cu Austria și Slovenia.
3. LUMI AI Factory (Finlanda, Kajaani): coordonat împreună cu alte 5 țări nordice și est-europene, facilitează dezvoltarea rapidă a soluțiilor AI.
4. L-AI Factory (Luxemburg, Bissen): susținută de supercomputerul MeluXina-AI, sprijină sectoare precum finanțe, spațiu și economie verde. Oferă suport rapid și personalizat companiilor, cu accent pe startup-uri și IMM-uri.
5. MIMER (Suedia, Linköping): supercomputer AI de capacitate medie cu acces cloud și stocare scalabilă pentru date sensibile. Se concentrează pe medicină, materiale, sisteme autonome și gaming, dezvoltând modele AI pentru biologie structurală și medicină personalizată.
6. HammerHAI (Germania, Stuttgart): oferă o platformă AI scalabilă și securizată pentru cercetare și industrie, cu suport pentru machine learning și HPC/AI hibrid. Sprijină companiile prin accesul la modele pre-antrenate.
7. Pharos (Grecia, Atena): utilizează supercomputerul DAEDALUS pentru a răspunde nevoilor în sănătate, cultură și sustenabilitate, oferind suport end-to-end utilizatorilor (dataset provision, AI model training etc.)

În martie 2025, au fost selectate alte șase proiecte de AI Factories, care vor fi dezvoltate în Austria, Bulgaria, Franța, Germania, Polonia și Slovenia, astfel:

1. AI:AT (Austria), la Universitatea TU Wien, în Viena. Va pune la dispoziția firmelor seturi de date, modele AI avansate și infrastructură scalabilă de calcul.
2. BRAIN++ (Bulgaria) va funcționa în Sofia Tech Park și va include supercomputerul Discoverer++ și hubul AI propriu-zis. Vizează sprijinirea startup-urilor, dezvoltarea LLM-urilor pentru limba bulgară, robotică, observarea spațială bazată pe AI.
3. AI2F (Franța) va folosi infrastructura de supercomputing existentă în Franța, inclusiv Alice Recoque, un supercomputer Exascale EuroHPC, care va deveni activ în 2026. Va sprijini utilizarea AI în sănătate, energie, agricultură, educație etc.
4. JAIF (Germania) va fi construit în jurul primului supercomputer exascale din Europa – JUPITER – localizat la Forschungszentrum Jülich. Oferă acces integrat la resurse AI și o platformă experimentală pentru dezvoltarea și testarea modelelor AI. Va sprijini sectoare-cheie precum sănătatea, energia, educația și cultura, și va colabora strâns cu AI2F.
5. PIAST (Polonia), susținut de universități din Poznań, Toruń și regiunea Wielkopolska. Va folosi supercomputerul național și calculatorul cuantic Piast. Se adresează domeniilor sănătate, securitate cibernetică, robotică, spațiu, sustenabilitate și sectorului public.
6. SLAIF (Slovenia) va fi instalat într-un nou centru de date lângă hidrocentrala Mariborski otok, obiectivul său este stimularea inovației AI în afaceri și sectorul public, asigurând instruire, suport tehnic și transfer de cunoștințe în întreaga regiune.

Ce mai merită să știți:

• 2 mai 2025 a fost termenul limită pentru depunerea aplicațiilor în cadrul celei de-a treia runde pentru înființarea AI Factories.
• în aprilie 2025, EuroHPC JU a lansat un concurs pentru AI Factory Antennas (https://www.eurohpc-ju.europa.eu/call-selection-entities-or-consortia-entities-establish-ai-factory-antennas-linked-selected-ai_en), care permite statelor membre să implementeze servicii naționale AI Factory fără a investi în infrastructură proprie de supercomputing.

AI Gigafactories. Următorii pași

O altă dată importantă este 20 iunie – Comisia Europeană a închis apelul pentru manifestări ale interesului privind înființarea de AI Gigafactories. Au fost primite 76 de propuneri din 16 state membre, acoperind 60 de locații diferite.

Scopul apelului a fost să colecteze perspective timpurii de la lideri din industrie, investitori privați și publici, precum și de la statele membre, interesați să modeleze viitoarea infrastructură AI în Europa. Potrivit unui comunicat de presă, (https://digital-strategy.ec.europa.eu/en/news/overwhelming-response-76-respondents-express-interest-european-ai-gigafactories-initiative) deși aceste propuneri nu sunt considerate aplicații oficiale, vor ajuta Comisia Europeană și statele membre să creeze o listă de candidați potențiali pentru dezvoltarea unor facilități AI Gigafactory de clasă mondială.

Se pregătește deci terenul pentru apelul oficial de proiecte, care este programat să fie lansat la sfârșitul anului 2025, urmând ca implementarea efectivă a infrastructurilor să fie finalizată, cel mai probabil, în perioada 2026–2027.

Black Sea AI Gigafactory. De ce este unică propunerea României?  

Propunerea României, elaborată cu sprijinul experților internaționali din cadrul Băncii Mondiale, a fost transmisă Comisiei Europene prin intermediul EuroHPC JU, sub forma unei scrisori de intenție pentru găzduirea Black Sea AI Gigafactory. (https://economie.gov.ro/ministrul-bogdan-ivan-anunta-intentia-romaniei-de-a-gazdui-black-sea-ai-gigafactory-o-fabrica-ai-de-ultima-generatie-care-va-deservi-inclusiv-republica-moldova-si-intreaga-regiune-a-marii-negre)

Proiectul este susținut de un consorțiu național care reunește mediul public, privat și academic — companii din industria energetică, bunuri de larg consum, tehnologii avansate, startup-uri inovatoare și institute de cercetare. Autoritățile au transmis că au în plan extinderea și consolidarea lui.

Practic, România și-a exprimat dorința de a dezvolta o infrastructură AI „de ultimă generație, cu arhitectură hibridă, capabilă să deservească atât procese complexe de antrenare, cât și de inferență AI, într-un cadru operațional robust, sigur și sustenabil”. Așa cum am menționat și la începutul articolului, aceasta ar presupune instalarea a peste 100.000 de acceleratoare AI la Cernavodă și Doicești, alimentate cu energie nucleară de 1.500 MW.

• Avantaje competitive unice ale proiectului românesc: alimentare directă din surse nucleare (Cernavodă), infrastructură digitală conectată la noduri europene majore prin fibră optică și cabluri submarine, sit industrial cu potențial de co-localizare SMR (Doicești), răcire hibridă, integrare în rețeaua națională de comunicații de mare viteză.
• Impact: consolidarea capacității AI europene, stimularea inovației în Europa Centrală și de Est, sprijinirea digitalizării Ucrainei, integrarea tehnologică a Republicii Moldova, extinderea serviciilor AI către Serbia și Turcia.

Dezvoltarea AI Factories și AI Gigafactories în UE marchează un pas esențial spre consolidarea suveranității tehnologice europene, stimulând inovația și competitivitatea pe termen lung în domeniul inteligenței artificiale. Această evoluție va impulsiona, de asemenea, sectorul data center, esențial pentru susținerea infrastructurii digitale. Sperăm ca România să prindă acest tren și să-și joace cărțile inteligent, prin proiecte care îi pun în valoare punctele forte.

Privind la harta regională a centrelor de date, observăm o concentrare a investițiilor hyperscaler-ilor în piețe precum Polonia și Grecia. Multe dintre marile companii de tech au ales să dezvolte infrastructură proprie în aceste țări, Microsoft și Google fiind două exemple, în vreme ce România nu se află încă pe radarul acestora. Însă acest lucru nu înseamnă că țara noastră este ocolită când vine vorba de infrastructură digitală, ci că există un nou profil investițional. O demonstrează Orange Romania, care este cel mai important și mare furnizor de spații de colocare de la noi din țară.

Orange operează și deține 7 centre de date comerciale în zone cheie ale țării: București, Brașov, Cluj-Napoca și Timișoara. Acest avantaj strategic înseamnă că aceștia au control deplin asupra infrastructurii, scalabilității și securității serviciilor de colocare oferite clienților. Totodată, deținerea unei infrastructuri atât de mare înseamnă că există o capacitate crescută de adaptare la nevoile mereu în creștere ale clienților enterprise și publici. Orange este singurul provider cu două data centere în mai multe orașe (București, Cluj-Napoca, Brașov), ofering extra-capabilități clienților care necesită latență scăzută.

„În ultimii ani am realizat investiții semnificative pentru extinderea centrelor noaste de date și planificăm noi dezvoltări. Pe piața locală există o cerere în creștere pentru servicii de colocare, infrastructură hibridă (cloud și on-premise), edge computing și soluții de continuitate operațională. Vedem o dinamică bună în industrii critice precum financiar-bancar, retail, energie sau sectorul public, unde cerințele de conformitate, securitate și latență scăzută sunt tot mai ridicate”, spune Florin Popa, Orange Business Director.

Unul dintre avantajele pe care le are România și pe care compania încearcă să-l maximizeze este convergența dintre infrastructura telecom și capabilitățile digitale avansate: conectivitate de top, rețele redundante, securitate cibernetică, soluții IoT, și sprijin local de înaltă calitate. „Orange nu este doar un furnizor de spațiu, ci un partener integrat de infrastructură și servicii digitale, colocând clienți din toate industriile din România. Oferind acest nivel de integrare înseamnă că toți clienții au o perspectivă de viitor în centrele de date Orange: se pot extinde în același spațiu sau pot închiria spații pentru deployment-uri viitoare, și fiindcă lucrează cu un partener care oferă servicii convergente, își pot asigura orice nevoi viitoare mult mai eficient”.

Sigur că există anumite investiții pe care piața din România nu pare capabilă să le absoarbă încă, cum ar fi tehnologiile emergente: immersion cooling, liquid-to-chip cooling, sau optimizarea prin AI a resurselor de infrastructură. Este nevoie de o perioadă de tranziție, cu pași intermediari: investiții strategice în infrastructură hibridă, platforme scalabile, optimizare energetică și capabilități AI distribuite, mai aproape de edge. Orange Romania, prin divizia sa de business, și Orange Group, la nivel global, fac deja pași importanți în această direcție. Compania dezvoltă capabilități AI care nu sunt doar operaționale – cum ar fi în optimizarea rețelelor – ci și comerciale, pentru clienții enterprise, din industrii diverse.

„Vedem o oportunitate reală ca România să devină un ecosistem de testare și cercetare pentru AI Factories, mai ales în colaborare cu mediul academic. Centrele universitare din Cluj-Napoca, București, Iași sau Timișoara pot contribui la dezvoltarea de noi algoritmi, modele și arhitecturi, în paralel cu infrastructura noastră. Însă în acest moment ne aflăm în prima fază a acestei tranziții: o fază în care provocările cele mai mari sunt legate de consumul energetic, densitatea de echipamente, puterea de calcul per rack și eficiența sistemelor de climatizare și răcire”, a mai spus Florin Popa.

Orange are o capacitate energetică instalată pentru a acomoda cerințele comerciale ale pieței. Însă, pentru a susține investițiile constante și a eficientiza nevoile viitoare de putere, compania a început să implementeze soluții sustenabile. Consumul de energie electrică din toate centrele de date ale Orange Romania este acoperit din energie regenerabilă, prin contracte de furnizare de tip vPPA (Acord de Achiziție virtuală de Energie electrică verde). Ca parte a angajamentului său de a proteja mediul și de a sprijini clienții în vederea decarbonizării, Orange a semnat (în august 2023) primul său contract virtual de achiziție de energie electrică (vPPA) cu ENGIE România, ceea ce implică energie regenerabilă pe termen lung. Această acțiune face parte din strategia Orange de sustenabilitate, care presupune încorporarea unor practici ecologice în portofoliul său de infrastructură și de servicii de cloud computing pentru a atinge un obiectiv net zero până în 2040. Alte inițiative ecologice notabile în România includ instalarea a 650 de panouri solare pe 3 centre de interconectare din Constanța, Brașov și Timișoara și pe site-urile de rețea. Deși până în prezent au fost deja instalate panouri solare funcționale în 133 de site-uri de rețea, obiectivul este de a ajunge la 300 până în 2026.

România este și va rămâne un nod strategic pentru companiile care doresc să servească Europa Centrală și de Est. Chiar dacă nu suntem în acest moment pe harta hyperscaler-ilor cu investiții directe, există oportunitatea de a deveni furnizorii lor locali de infrastructură, precum și parteneri pentru companiile care caută performanță, reziliență și suveranitate a datelor – toate într-un ecosistem local bine conectat și sigur. Așadar, România este și va rămâne pe harta centrelor de date. Nu prin prezență proprie a marilor giganți, ci prin operatori locali puternici, capabili să ofere standarde de top și o acoperire națională reală.